N-am mai visat de mult ca pot sa zbor, si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are... Si sunt atat de multe cuvinte pe care nu le stiu... Ce-i aia trandafir, sau muzica, sau plaja... Ce e aia plaja? (...)
(Vama Veche)
Marea e aici.
Dupa aripi de libelule, fire de nisip, glezne de visatori, aerul colorat pe care il respira scoicile la rasarit, colturile gurii aruncate in infinit...
Meduzele fac ingeri in nisip, nisipul se aseaza in castele pe buze, buzele astern clipele pe frunte, iar tamplele-ti miros a stele de mare.
De mare iti e dor intotdeauna. Si cand o vezi lasandu-si valurile-n falduri, si cand n-o vezi, spunandu-ti cat de dor i-a fost si ei...
Calutii de mare i se aseaza pe umeri ca pistruii din ceaiul de la ora cinci, ca secundele crezute pierdute pana la ora cinci, ca ora cinci printre secundele altei ore.
Iubirea ii gadila talpile din sticle cu alge scrijelite de o armata de valuri ca un camp de floarea-soarelui sub luna.
Dorintele ii sunt un camp de luna sub floarea-soarelui.
Marea nu are inima. Turistii i-au ingropat-o in nisip.
Iar sufletul... e doar o corabie ce pleaca mereu spre rasarit.
- Mi-e dor de mare…Imi place la mare ca esti curat tot timpul…marea te spala…
- Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza…
- Tu ai fost vreodata la mare?
- Nu, dar am visat ca am fost…Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
- Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut…
- Da…si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara.
- Si mai e cineva in ea?
- Suntem numai noi doi…aaa…si marea…
- Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
- Nu… Cand e furtuna, intram noi in apa si ne plimbam prin valuri…
(Vama Veche)
Soarele bate naucitor pe o alee plina de pietricele, praf si urme de nisip stralucitor ca si un indicator spre o alta lume. Plaja mareata, pustie, dar plina de farmec si de vise. Oameni, poate chiar noi, plimbandu-se pe malul unui vis. Valuri line, marea calma, briza racorind ziua de mai privita de un soare mult prea curios, parca dornic sa coboare si mai mult, sa ni se alature. Stam pe nisipul fierbinte si visam. Inchidem ochii si zburam intr-un univers oniric. "Imi place marea, are personalitate!"... Nisipul fuge de sub talpile timide ale oamenilor ce se refugiaza aici. O vesnica schimbare, acel loc unde fiecare fiinta isi gaseste impacarea, un loc visat si imaginat al linistei sufletesti.
Inca mai am 18 ani, sunt la fel de nebuna ca si atunci, iubesc si tot nu am bani de Sydney.
Acum nu voi mai scrie, va voi lasa si ma voi intoarce la visul meu de a reajunge in acel loc unde suntem numai noi doi. Aaa, si marea. :)
No comments:
Post a Comment