Leapsa

SUNT: Mai putin decat pot, mai mult decat cred.
AS VREA: Un tratament ca cel din "The Eternal Sunshine of the Spotless Mind".
PASTREZ: Cu mare grija acea parte din mine inca neatinsa de rautatile altora. Acea parte care striga "Vino sa visam sub apa!"
MI-AS FI DORIT: Sa nu fiu atat de naiva. Doare. Al dracului de rau.
NU IMI PLACE: Realitatea.
MA TEM: De mine. Inainte ma temeam ca timpul va trece ca in povestirile SF, o sa ma trezesc intr-o zi si o sa vad ca lumea e alta si eu nu mai am loc in ea. E cam la fel.
AUD: Linistea apusului la malul marii.
IMI PARE RAU: Pentru timpul pierdut. Nu pentru ce n-am facut. Ci pentru ce nici macar nu mi-am dorit, iar astazi nu mai am cum.
IMI PLACE: Arta. Prin ea ma intregesc.
NU SUNT: "Ce par a fi".
DANSEZ: Ori de cate ori am ocazia.
CANT: Pentru a ma elibera.
NICIODATA: Nu as renunta sa visez.
RAR: Uit. Foarte rar.
PLANG: Cand sunt coplesita de absurd. Si cand mi-e foarte dor...
NU SUNT INTOTDEAUNA: Asa cum cred ceilalti. Personalitatea duala e de vina.
NU IMI PLACE DE MINE: Cand trebuie sa tac si sa inghit pentru ca nu pot face nimic.
SUNT CONFUZA: Atunci cand nu pot face diferenta dintre ipocrizie si prostie.
AM NEVOIE DE: ...Tine.
AR TREBUI: Sa scriu mai mult. Sa imi pese mai putin.

Leapsa va merge mai departe la Vlad si X-tina.

Scrisoare catre un idol nemuritor

Poate ca daca nu te-as fi stiut, viata mea ar fi fost alta. Poate daca nu m-as fi ratacit fericita printre randurile sufletului tau, multe intelesuri ar fi ramas enigmatice. Fiecare cuvant ma duce in trecut... Langa tine vad Ripon Street, mi-ai prezentat fetele de la Globe Theatre, pe acel ciudat Frank din Madras, l-am cunoscut pe ilustrul Dasgupta cu accentul lui perfect englezesc, pe frumoasa lui sotie si pe iubita Maitreyi, cu care m-am indentificat de nenumarate ori in mii de trairi sufletesti. Poemele lui Rabindranath Tagore le recitam cu tine si cu ea, le traiam la unison si plangeam la fiecare zvacnire de tristete. Radiam atunci cand zambeai... Mi-ai sadit un cer de cunoastere in minte. Te vad acum, ca si atunci, concentrat asupra istoriei doctrinelor yoga si tantrism sau yoga populara. Ai fi vrut sa acaparezi toata cunoasterea Universului intr-o singura clipa, te concentrai pentru a nu pierde nicio secunda care te-ar fi adus mai aproape de adevar... O noapte intreaga ti-am citit foiletonul “Pe Oceanul Indian” si, ca si pe tine, acest titlu m-a facut sa zambesc. Plecandu-mi ochii, te-am zarit dejunand cu Tagore in acea “atmosfera de secta mistica in care traia Poetul”.
De dupa umerii tai am dat mana cu o intrega Indie, am locuit in Bhowanipore si am cinat copios la restaurantele din China Town din Calcutta, am cuprins cu ochii gandului Fatehpur-Sikhri din Delhi, m-am scaldat cu tine in Gange si am oferit petale de trandafiri zeitei Lakshmi. Traiam suferinta care te fereca si care spulbera toate visele iubirii. Eram lacrimile care-ti mangaiau obrazul ars de soare, si floarea vantului care ti le alina. Zburam printre plopi uriasi si salcami ca sa-ti sadesc margarete in cararile pasilor tai. Te-am intovarasit in drumul tau timid spre Rishikesh in Himalaya, paradisul sihastrilor si contemplativilor, unde ai descoperit raiul pe celalalt mal al Gangelui, la Svarga-sa Jiram. Am privit impreuna cursul nebunatic al fluviului printre stanci si jungla proaspata si luxurianta care se intindea pana aproape de mal si padure, asa cum serile aveai sa le contempli incercand sa te redescoperi. In calatoriile noastre am simtit intelegerea spiritualitatii indiene, traditiile filosofice ale Indiei.

Privirea mea te urmarea apoi in strada Melodiei, in mansarda intima a copilariei plina cu carti si dosare, de unde adesea priveam afara dintr-o fereastra rotunda, ca de vapor, cei doi plopi si casa somptuoasa, intotdeauna cu storurile trase, a ministrului Trandafir Djuvara, si, printre zambete, imbratisam bucuriile intoarcerii tale acasa.

In vizita la ”Cuvantul”, Nae Ionescu te astepta miscator si emotionat ca sa discutati despre filosofia indiana, soteriologie si estetica, citeati foiletoane din "Cuvantul" si asculta cu mult interes conferintele pe care le-ai inceput la radio, publicate in 1934 in volumul ”India”. Invitat la ”Fundatia Carol I”, cu o inspiratie desavarsita ai evocat ”noptile fierbinti ale Bengalului, arborii incarcati cu licurici din Chandernagore”, intalnirile si convorbirile cu poetul Rabindranath Tagore la Shanti Niketan.
In mansarda plina cu carti se ascund mii de amintiri si vise dulci, bucurii copilaresti umbrite de corigentele la limba germana, ierbarul cu insecte si notitele cu fel de fel de curiozitati, intalnirile cu colegii din liceu (Radu, Dinu, Marcu, Robert etc), apoi inchegarea corului in primul an al facultatii, pasiunea pentru Thea si iubirea Ricai, toate acestea si multe altele sunt ascunse in amintirea peretilor mansardei din strada Melodiei.
Cu tine am ras, cu tine am plans, langa tine m-am bucurat, prin tine am descoperit un nou Univers, datorita tie m-am regasit. Azi, o lume intreaga e mai bogata pentru ceea ce ai creat, o multime de inimi au suferit pe diferite limbi, atunci cand ai lasat-o in urma pe Maitreyi si o Indie intreaga, milioane de ochi au lacrimat in regretele pline de dor in care ai ratacit, iar eu, ca si altii, am fost fermecata de tine, de lumea in care ai fost, de timpul in care te-ai aflat, de cuvintele pe care le-ai purtat peste timp cu simplitate si inteligenta, cu joaca si munca, cu tristeti si cu bucurii. Toate au incantat, toate au un aer magic, toate respira Mircea Eliade...

De-a Dumnezeu

Detaliu dupa detaliu, ma construiesc cu migala.

"Sa nu-ti faci chip cioplit", mi-au zis, m-au invatat de mica.

Dar eu iubesc durerea pe care dalta o sapa-n mine.

Suma zgarieturilor si-a scobiturilor.

Sa ramanem chipuri amorfe.

Dar cica vii.

Nesapate.

Curate.

Sa ne pastram in blocuri neincepute.

Si sa le dam lor dalta in mana.

Sa ne sape ei dupa chipul si asemanarea noastra.

Dupa asemanarea.

Doar ca majoritatea lor sunt spargatori de pietre.

Brancusii sunt putini.

Si-atunci…

Amanunt dupa amanunt.

Ca indragostita pentru intalnirea aceea,

Prima, ultima, singura

Ma fac eu dupa chipul si asemanarea mea.

Carte, dulce carte!

Chestionarul l-am gasit intr-o revista din '97.

1. Care este cea mai buna carte citita de tine?
N-as putea spune. Au fost prea multe. Din aceasta cauza pentru mine e o placere recititul. Am carti pe care le-am recitit de zece ori. Evident, la intervale de timp. Si de fiecare data mi s-au parut altfel.

2. Ai facut cadou carti?
Doar persoanelor foarte apropiate, carora stiam exact ce sa le cumpar. Dupa mine, a alege o carte pentru cineva e un gest chiar mai intim decat a-i cumpara un parfum.

3. Care este viitorul literaturii?
Cum adica? Pai literatura e atat de vasta, incat e imposibil sa nu dureze la fel de mult ca omenirea. Poate se vor scrie mai putine poezii sau mai multa literatura comerciala, dar va exista intotdeauna.

4. In ce limbi ai citit carti?
Romana, engleza, franceza.

5. Ce carti “celebre” nu ti-au placut?
Nu stiu daca pot spune despre o carte ca nu mi-a placut. Exista mereu cate ceva care imi ramane. E acelasi lucru ca si cu oamenii. Imposibil sa nu gasesti macar un detaliu interesant.

6. Ce tara a produs cea mai buna literatura?
Aici nu pot raspunde. Am citit prea putin. Imi place literatura engleza, cea franceza moderna, evident rusii si romanii… e la fel ca muzica. Depinde de starea in care te afli.

7. Iei notite din cartile pe care le citesti?
Intotdeauna. Nu ma pot abtine.

8. Cam cate carti ai citit pana acum?
Da’ cine a stat sa le numere?!

9. Cu ce carti ai dormit in brate de plictiseala?
Metoda cea mai sigura de a face o noapte alba este pentru mine sa iau o carte in brate. Nu am reusit niciodata sa adorm citind. Cele care ma plictisesc nu le mai citesc pur si simplu. Cum ar fi "Hagi-Murad" a lui Tolstoi. Am incercat de cateva ori, dar n-am reusit sa trec de primele 50 de pagini. Cred ca o voi relua la pensie si poate atunci voi reusi.

10. Ce inseamna cartile pentru tine?
Drogul cel mai puternic. Nu mai vad, nu mai aud atunci cand citesc. Probabil m-as putea lasa de orice alt "viciu", dar de citit niciodata.

11. Care este cea mai scumpa carte pe care ai cumparat-o?
Din punct de vedere financiar cred ca au fost primele doua volume (aparute la noi) ale seriei "Amurg" de Stephenie Meyer. Cele care au avut valoarea sentimentala cea mai mare le-am primit cadou. "Cel mai iubit dintre pamanteni" (Marin Preda) si "Adam si Eva" (Rebreanu). Mi le-a daruit mama.

12. Care e cel mai tare final al unei carti citite de tine?
Ciudata intrebare. Cel mai tare in sensul cel care m-a impresionat cel mai mult? Cred ca cel al "Ciuleandrei" (Rebreanu).

13. Care este cea mai influenta carte citita de tine?

Fiecare carte pe care am citit-o m-a influentat. Aveam odata bunul obicei ca atunci cand dadeam de vreun scriitor sa citesc toate cartile lui pe care le gaseam. Asadar, traiam anumite perioade doar in lumea ideilor acelui autor, pana cand ajungeam la un fel de intoxicare. Doar asa mi se parea mie ca il pot intelege cel mai bine. Si, evident, orice coabitare lasa urme.
Din motive personale as spune ca cea care a produs schimbarea cea mai mare a fost "Romanul adolescentului miop" (Eliade).

14 Care scriitor te-a influentat cel mai mult ?
Cred ca raspunsul e acelasi ca mai sus. Poate Shakespeare. Poate Dumas. Poate Eliade. Poate Rebreanu. Poate Cioran m-a atins mai tare intr-o anumita perioada. Dar a trecut.

15. Cat de repede citesti o carte?

Depinde cate pagini are. Cand citesc, de obicei, nu mai pot face altceva. Nu pot citi pe bucatele: cateva pagini azi, pun deoparte si reiau maine. Trebuie sa termin cartea. Si nu pot citi doua sau mai multe carti (ma refer la literatura) in acelasi timp.

16. Poate literatura sa schimbe lumea?
Pai nu asta face de cand s-a inventat?


P.S. Leapsa merge mai departe la toti cei carora le place mirosul de carte proaspat tiparita. Sau mirosul de hartie veche si paginile ingalbenite de timp.

Mit amar

Tu...

Eu...am fost odata.

Ochi migdalati,

Prea multa naivitate.

"Mi-e dor..."

Valuri de praf se izbesc in aer.

E agonie...

Extaz...

Intuneric.

Regina priveste in gol.

Singura...

Tot mai singura.

Si atat de tanara...

Naiva.

Ar putea sa...

Nu.

De o mie de ori - NU.

Lacrimi cad pe nisipul fierbinte al desertului.

Un scarabeu canta.

Si canta...

Ingana.

Ea asculta linistea inimii Lui.

Se prabuseste...

Criza incepe.

Ochii devin rosii...

Si dor.

Praful devine perla

Iar perla devine floare.

Floarea Nilului.

Ea...

El...a fost odata.

Tipa.

Rezista...

Naivitatea revine,

Forta o paraseste,

Intunericul o mangaie.

In zadar...

Piramidele o asteapta.

Mormantul ei - patul Lui de nunta...

Se ridica.

Paseste.

Cade... O ia de la capat.

Demonul asteapta.

Dorinta...

Furie...

Evadare...

Exil.

Barca lui Ra isi incheie calatoria.

Soarele rasare,

Sufletul apune...

Ankh-ul se sfarama.

Scarabeii-si jelesc Stapana

Si ingana.

Azi...

Maine...

Milenii intregi de acum inainte.

Vaietul lor - oda ei.

Un nou inceput...

Un sfarsit amar.

Iar El...

A fost odata.