Visez, deci exist

Inainte sa adorm, meditez… In preajma noptii am impresia ca timpul ma lasa sa ratacesc pentru o clipa in necunoscut, in bataia vantului, si astfel devin propria mea enigma, pe care chiar am renuntat sa o mai dezleg, in timp ce gandul meu umbla aiurea prin lume…
Noaptea imi place sa ies pe balcon, aerul e mai curat parca, mai rece… Si ce privesc de acolo? Nu stiu, poate strada, poate viitorul sau poate dimpotriva trecutul, amintirile… Desi amintirile nu reinvie decat atunci cand viitorul ni se ingusteaza. Este ora cand lucrurile care au fost candva frumoase se scalda in lumea umbrelor. Apoi inteleg ca durerea nu se invata din carti si despartirea nu este o materie de examen, ca o zi inconjurati de dragostea celor din jur valoreaza mai mult decat eternitatea. De aceea vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi…
Chiar daca de-a lungul timpului am trecut prin mai multe incercari, undeva in adancul meu am sperat ca am ramas inocenta, ascunzand acest lucru ca un mare secret… Reflectand la valurile vietii, am inteles ca nu am avut NICIODATA nimic "complet", dar am fost scutita si de "saracia totala", totusi orgoliul meu intalnindu-se fara intermediari cu umilinta. Am visat, asa ca nu ma mai mir de faptul ca sunt atrasa de lucruri contrarii, intelegand de ce unii iubesc noptile, dar fara sa stiu de ce altii se tem de ivirea zorilor…
Visele mele sunt foarte ciudate. Pline de teama, dar si pline de dorinte, de tot felul intamplari care mai de care mai hazlii si de neinteles. Am mai scris despre vise, insa intotdeauna am senzatii noi, pe care trebuie sa le descriu. Imagini clare din vise… Am cateva, nu le detaliez aici, insa mi-au dat mult de gandit.
Nu stiu de unde a pornit totul, faza cu analizatul viselor… Probabil din clasa a 10-a de la orele de psihologie cand ni se vorbea despre vise si subconstient. Sau poate din cauza ca prea multe din visele mele au legatura cu aceeasi persoana… Poate asta ma face sa le analizez pe toate, sa incerc sa-mi dau seama ce vrea sa-mi spuna subconstientul.
Pana acum am inteles doua lucruri:
1. Ca in toata fiinta mea, in fiecare celula din corp, dar si in subconstient, se afla o teama puternica, dar, in acelasi timp, si o emotie ciudata, calda.
2. Sentimentele duc o lupta continua, lupta ce se materializeaza in vise, in imaginile din vise, uneori deprimante, alteori exact opusul, asa incat sa imi doresc sa nu ma mai trezesc, sa nu pierd visul.
A privi inseamna un lucru, a vedea inseamna altul, a intelege inseamna un al treilea, a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus, dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras… Acum totul s-a terminat. Am aruncat visele, am aruncat amintirile, am scos ultimul strigat de suferinta… Pentru ca din vise, amintiri si suferinte am murit…
Iar acum cand am "inviat", vreau sa traiesc pentru totdeauna.

Aceeasi teama

- De ce fugi de fericire? Crezi ca daca te prinde din urma nu-i poti face fata?

- Auzi...termina cu filozofiile astea tampite...nu esti psiholog! Nu stii ce am in cap, nici in suflet...niciunde...

Dar stia...de fapt el stia...stia multe...
S-a indepartat incet...ca o adiere care ti-a rasfatat pentru trei secunde fata, care te-a facut pentru trei secunde sa te simti parte integrala a universului. O adiere...un chin...o alinare...un destin... Nu se putea gandi la tot ce lasa in urma. Era orbita de furie, de nervi, de dorinte neimplinite si un sirag interminabil de dezamagiri. Era oarba... Era ca si cum momentul acela, suspendat in timp, ii explica toata inutilitatea existentei ei de pana acum. I se parea ca nimic nu mai are sens...ca mania e singurul mod prin care poate intelege tot ce i se intampla si poate suporta mai bine. Orbita si surda, nu putea sa asculte...nu auzea...se inchidea in ea. Durerea o cunostea... Era mai aproape, era mai familiara. Cu ea se putea obisnui, cu ea putea trai mai usor. Il vedea din ce in ce mai departe, ca prin ceata, mai intai cat palma, apoi cat degetul...apoi cat praful scuturat de pe un vis...apoi deloc. LINISTE! Pace...alb... Totusi clipi. Se trezi si deschise ochii... Erau uzi, dar lucizi... El...era acolo, in fata ei, exact asa cum il lasase. O astepta sa se intoarca. De fapt, nu il parasise niciodata... O cunoastea...stia ca fuge, dar si ca o sa vina inapoi. Lacrimile ii spalasera fata, pupila avea un negru mai clar, irisul reflecta cerul si-l colora in nuante incredibile de verde.

- Esti inca aici? il intreaba ea cu teama ca imaginea sa sa nu se spulbere de la intensitatea decibelilor.

- Bineinteles! rosti el raspicat si hotarat. Aici e lumina si stiu ca tie nu-ti place sa stai prea mult pe intuneric, continua el glumet.

Il atinse usor...simti aceeasi adiere senina de mai devreme. Simti intelesul celor ce o inconjurau. Se simti bine! Un sarut...mut...uimit...o privire...si gata! O frunza ruginita si usor decolorata se zbenguia printre curenti imperceptibili ai vantului de toamna. I se prinse in par. El vru sa o inlature. Ea sopti:

- Las-o acolo...

Chestionarul lui Marcel Proust

1. Principala mea trăsătură: Spiritul analitic.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat : Inteligenta.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie : Inteligenta; Feminitatea insasi.

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei : Faptul ca seamana foarte putin unul cu celalalt.

5. Principalul meu defect : Naivitatea.

6. Îndeletnicirea mea preferată : Scrisul.

7. Fericirea pe care mi-o visez : Cea in rate.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: "Nu vreau sa fiu comun. Aceasta este spaima sufletului si a trupului meu".

9. Locul unde aş vrea să trăiesc : Londra. Sau Sydney.

10. Culoarea mea preferată : Verdele.

11. Floarea care-mi place : Zambila.

12. Pasărea mea preferată : Phoenix. Ma reprezinta.

13. Prozatorii mei preferaţi : De la ei - F.M. Dostoievski, Thomas Hardy, J.D. Salinger, Ian McEwan, James Joyce, Franz Kafka, Daphne du Maurier, Jerome K. Jerome, Lev Tolstoi, Oscar Wilde, Stephen King...etc
De la noi - Mircea Eliade, Marin Preda, Mircea Cartarescu, Liviu Rebreanu, George Calinescu, Camil Petrescu.

14. Poeţii mei preferaţi : De la ei - Robert Frost, William Shakespeare, William Blake, T.S. Eliot, P.B. Shelley, Elizabeth Bishop.
De la noi - George Bacovia, Ion Minulescu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Mircea Dinescu.

15. Eroii mei preferaţi din literatură : Giovanni Papini ("Romanul adolescetului miop"); Holden Caulfield ("De veghe in lanul de secara"); Victor Petrini ("Cel mai iubit dintre pamanteni"); Andrei ("Gemenii"); Aragorn ("Stapanul Inelelor").

16. Eroinele mele preferate din literatură : Arwen ("Stapanul Inelelor"); Vera Policrat ("Cartea Nuntii").

17. Compozitorii mei preferaţi : Ludwig Von Beethoven, George Enescu.

18. Pictorii mei preferaţi : Salvador Dali, Stefan Luchian, Claude Monet, Rafael Sanzio.

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală : Nu am.

20. Ce urăsc cel mai mult : Prostia. Oamenii care se plang in loc sa planga.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere : Rabdarea.

22. Cum aş vrea să mor : Renascand.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă : Cele recunoscute.

24. Deviza mea : "Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic.

Almost lover

"Did I dissapoint you or let you down?"

Imi placea atat de mult sa-ti pronunt numele, incat aproape uitasem cum sa o fac. Imi placea atat de mult sa fiu langa tine, dar cumva n-am reusit sa te mai ating. Acum stau si respir singura aerul rece al noptii de martie, sub singurul balcon luminat al blocului de pe strada mea. Poate oboseala, poate blazarea, poate eu...sau poate tu... Ceva mi-a provocat o reactie nula la ultimele intamplari. Sunt atat de confuza incat nu mai stiu exact cum sa incep atunci cand imi esti in preajma, tu esti atat de indiferent incat n-ai stiut deloc cum sa astepti cuvintele mele. Ti-am fost atat de aproape incat probabil acum ma imbrac in negru, clipesc si desfac tigarile la fel ca tine. Sunt panze de paianjen atat de subtiri ce ne leaga incat fumul tigarii e suficient sa le faca sa zboare din nou.

"Cause I saw the end before we'd begun,/ Yes, I saw you were blinded and I knew I had won"

O tigara pe drum, doua pe banca de pe A.I. Cuza, inca o tigara pe drumul de intoarcere si tu ai disparut brusc din viata mea fara sa stiu de ce.
Mi-ai ramas in cuvinte, poate in versuri, iar acum incerc sa mi te scot usor-usor din ganduri si din suflet. La supermarket se vand mangaieri. Am sa cumpar una pentru fiecare cuvant gresit pe care l-am pronuntat si am sa rup una pentru fiecare gand bun despre tine.

"I've seen you cry, I've seen you smile/ I've watched you sleeping for a while..."

Mai ai unsprezece minute sa ma gasesti, cincizeci sa ma atingi din nou si un mic rest de viata sa ma cunosti, de-as vrea cumva, printr-un absurd, sa faci lucrul asta.
Acum scriu pentru tine la lumina unei tigari, a unei lumanari si a doua betisoare parfumate...mereu cu un alt parfum decat parfumul tau. O tigara de trei minute, betisoare de unsprezece minute si o lumanare garantata sa arda treisprezece ore. Fatalitate...

"I am a dreamer, but when I wake/ You can't break my spirit - it's my dreams you take."

Inca mai am pe ultimul film fotografiile cu tine. Gandurile mi s-au terminat la miezul noptii, tigara am stins-o in scrumiera de onix si intre timp, patru din cele unsprezece minute s-au scurs. In cateva ore, pozele cu noi se vor voala, pianul isi va inceta si ultimele acorduri, eu voi fi aceeasi fara sa stiu cine sunt.

"Goodbye, my lover/ Goodbye, my friend/ You have been the one,/ You have been the one for me..."

Muzica se termina fara sa stiu ce inseamna un final, au trecut si celelalte clipe ramase pana la sfarsitul povestii, cantecul a disparut, eu sunt inca aici fara sa stiu de ce, ochii mi se inchid suficient cat sa privesc in mine si sa nu vad nimic...tu nu esti fiindca nu vrei sa fii...

"And I still hold your hand in mine.../ In mine when I'm asleep... (...)/ I'm so hollow, baby/ I'm so hollow..."