Inainte sa adorm, meditez… In preajma noptii am impresia ca timpul ma lasa sa ratacesc pentru o clipa in necunoscut, in bataia vantului, si astfel devin propria mea enigma, pe care chiar am renuntat sa o mai dezleg, in timp ce gandul meu umbla aiurea prin lume…
Noaptea imi place sa ies pe balcon, aerul e mai curat parca, mai rece… Si ce privesc de acolo? Nu stiu, poate strada, poate viitorul sau poate dimpotriva trecutul, amintirile… Desi amintirile nu reinvie decat atunci cand viitorul ni se ingusteaza. Este ora cand lucrurile care au fost candva frumoase se scalda in lumea umbrelor. Apoi inteleg ca durerea nu se invata din carti si despartirea nu este o materie de examen, ca o zi inconjurati de dragostea celor din jur valoreaza mai mult decat eternitatea. De aceea vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi…
Chiar daca de-a lungul timpului am trecut prin mai multe incercari, undeva in adancul meu am sperat ca am ramas inocenta, ascunzand acest lucru ca un mare secret… Reflectand la valurile vietii, am inteles ca nu am avut NICIODATA nimic "complet", dar am fost scutita si de "saracia totala", totusi orgoliul meu intalnindu-se fara intermediari cu umilinta. Am visat, asa ca nu ma mai mir de faptul ca sunt atrasa de lucruri contrarii, intelegand de ce unii iubesc noptile, dar fara sa stiu de ce altii se tem de ivirea zorilor…
Visele mele sunt foarte ciudate. Pline de teama, dar si pline de dorinte, de tot felul intamplari care mai de care mai hazlii si de neinteles. Am mai scris despre vise, insa intotdeauna am senzatii noi, pe care trebuie sa le descriu. Imagini clare din vise… Am cateva, nu le detaliez aici, insa mi-au dat mult de gandit.
Nu stiu de unde a pornit totul, faza cu analizatul viselor… Probabil din clasa a 10-a de la orele de psihologie cand ni se vorbea despre vise si subconstient. Sau poate din cauza ca prea multe din visele mele au legatura cu aceeasi persoana… Poate asta ma face sa le analizez pe toate, sa incerc sa-mi dau seama ce vrea sa-mi spuna subconstientul.
Pana acum am inteles doua lucruri:
1. Ca in toata fiinta mea, in fiecare celula din corp, dar si in subconstient, se afla o teama puternica, dar, in acelasi timp, si o emotie ciudata, calda.
2. Sentimentele duc o lupta continua, lupta ce se materializeaza in vise, in imaginile din vise, uneori deprimante, alteori exact opusul, asa incat sa imi doresc sa nu ma mai trezesc, sa nu pierd visul.
A privi inseamna un lucru, a vedea inseamna altul, a intelege inseamna un al treilea, a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus, dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras… Acum totul s-a terminat. Am aruncat visele, am aruncat amintirile, am scos ultimul strigat de suferinta… Pentru ca din vise, amintiri si suferinte am murit…
Iar acum cand am "inviat", vreau sa traiesc pentru totdeauna.
No comments:
Post a Comment