Self-portrait

And I bleed from the tip of my pen, dragging the black blood across the paper, pouring out words, making out sentences. My words beat out emotion, I know how much it hurts, I know how bad a memory can be, but I bring it back to life anyway. I throw everything I have into the pen and make out magic, if I can. I know how intense pain can be, I know the best ink comes in red. I take moments and freeze them in time, no matter how much it'll hurt, I take the risk.

I am the pain the mother feels when her youngest daughter doesn't come home.
I am the misery of the little naive who sits and cries over a boyfriend.
I am the idiot who knows nothing of the world.
I am the kings and queens with nothing to live for but money and fame.
I am the artist who lost his touch.

I have no problem drowning my victims in the ink I write in. I have no problem making out roses, and putting them on the grave of the young woman I've always hated. I'm a dreamer, I'm a cheater, I'm a murderer. I paint masks to get my way, to have peoples' memories poured on paper, to have people thinking they're crying over a myth. I may stain my hands in the blood of my victims, but who gives a damn anyway? I stalk the night, they have no clue. My guns and pens are ready to be loaded with pretty red ink.

I am the father who doesn't know what to do anymore.
I am the bride who knows he isn't "the one".
I am the teenager whose hands are red and his classmate too.
I am the girl in the bathroom who looks in the mirror, afraid to grow old.
I am the unsent love letter that sits on the kitchen table.
I am the rebel who goes against the machine.

Look at me, look at me now. Here I stand, as a writer, as a murderer, as a poet, whatever, just look at me. I am everything, as well as nothing. I'm everything you hate in a person, I'm everything you want, wish, to be. I'm the child who cries over nothing, I'm the teacher who stares you down, I'm the neighbour you never noticed. You wish you were me, you wish you had ink running through your veins, you wish you had something to live for, you wish you could make a difference, even if it's on paper. You wish you could pick up a pen and write in my beautiful golden ink. Oh, you wish you could. You want my happy endings, you want my pity, you want my stupid thoughts. You wish you could. You just wish.
And I continue to bleed, it never stops. Once I start, I can never go back. My pen keeps on moving, my words pour out, along with my blood, but I never bleed to death. Sometimes I wish I could, sometimes I want to, but this will never happen, because death isn't a choice.

I'm a dreamer.
I'm a cheater.
I'm a murderer.
I'm a writer.

I force my smile, I fake my screams, come and see what I have planned for you. Get ready, I'm coming, my mask painted on, my guns and pens loaded. I'll walk on sunshine, to get to you. I'll force this poison into my arms, to get to you. I'll twist the sane, to get to you. Be ready.

And my gun is loaded.
And my mind is set.
And I'm young and reckless; don't test me.
Get ready.

Like a bed of roses, there's a thousand reasons in this gun. Scream for mercy, give me satisfaction, make me smile behind this painted face. I'll make your skin crawl, I'll make you feel sick. I won't stop, until I'm dead.

I'm a dreamer.
I'm a cheater.
I'm a murderer.
I'm a writer.

Graduation 2010

 

Two ravens in the old oak tree...

Pentru a mia oara te vad pasind printre umbre, venind langa mine sa imi soptesti:
-Eu sunt!
Iar eu dau din umeri, si te intreb:
-Cine?
Pentru a mia oara te vad mergand in desert si iti zambesc, intrebandu-te:
-Unde?
Iar tu razi, si imi raspunzi:
-Cand?

Pentru a mia oara imi zici ca azi e ultima data. Azi e ultima data cand vreau sa te privesc, sa te simt, sa te aud. Azi vreau sa fiu eu! De acum vreau sa traiesc! Sa traiesc ca sa te strapung cu o privire, iar apoi sa te sparg in mii de bucatele! Sa te scap in apa, ca pe un glob de portelan, sa te dizolvi in morfina, sa te arunc si sa te inchid in trecut. Vreau sa torn peste tine lacrimi din ocean si sa te ingrop in ruine. Azi vreau sa uit.
Ma uit in urma si privesc cum in fiecare zi purtam, prin nopti si clipe inutile, dialoguri scurte, absurde, din care esti singurul care a scapat cu bine. De aceea azi nu te cunosc. Nu te cunosc pentru ca nu te-am cunoscut vreodata. Nu cunosc pe nimeni, si mi-am promis ca de astazi sa traiesc izolata, sa mor uitata de tine si de ei. Cu toate astea tu stai tot acolo si ma privesti plictisit. Am vrut sa te omor eu, apoi ei, apoi fiecare parte din noi, amandoi. Am vrut sa evadam pe-o sfoara, insa eu m-am legat... Tu ai fugit departe.
Am innebunit incercand sa imi explic cum de te-am ucis prin soapte. Si toate au fost azi... De azi nu mai vreau sa fiu a ta. Vreau doar sa fug. Nu mai pot sa ma ascund de ei, de noi, de tot. Vreau sa dispari, sa te dizolvi, sa nu fi existat. Nu atunci cand te strecurai langa cortul meu si ma priveai. Nu atunci cand imi ziceai "Tu esti!" si timpul se oprea. Sa nu te fi nascut atunci cand intrai in apa infinitului mister, apoi ziceai: "E maine!" Iar eu radeam.
Ma asezam in genunchi, imi scoteam scoicile din palme si te invitam sa urci cu mine in lumina cerului - era alba. Si totusi azi… Ei bine, astazi nu mai pot sa fug caci sunt legata in catuse de constiinta, de un juramant negat, de o lume pierduta… Astazi ma mai leaga o franghie! O franghie care s-a rupt, iar noi am cazut, lasand un glob de portelan sa arda-n aer, o minge a remuscarilor, incendiata de cuvinte si de clipe: un nimic.
Timpul incetineste, clopotele bat… Iar astazi, pentru a mia oara, tac. Tac pentru ca nu mai esti, iar globul s-a spart. Esti azi! Esti tot acolo, langa cort, in apa, in soare, in clipele ce in ganduri imi raman ca otrava dupa ploaie. Esti langa un sicriu.
Soarele apune, insa tu ramai tot azi! Tot azi, tot in ziua in care sunt la inmormantare, cu un trandafir cu spini pe piept: globul s-a spart peste mine.

Nimic

Te-ai gandit vreodata ca poti sa urci treptele intr-o secunda si sa ajungi in varf, sa privesti rezultatele propriei tale vieti si apoi, chiar in momentul in care savurezi la maxim tot ceea ce ai realizat, ego-ul tau sa te traga brusc?
Si te vezi trantit la pamant si nu stii de ce nu te mai poti ridica… Unora li se intampla zilnic, altora o data in viata, unii simt si traiesc decaderea din plin, altii raman inconstienti pana la ultima suflare.
Si ce poti face atunci? Nimic...
Prins in lanturi, urli si totusi nimeni nu te va auzi. Te loveste imaginea ta de om cazut prada neputintei, disperarii. Te zbati ca un corb prins si inchis in colivie. Si e atat de dureroasa fiecare lovitura repetata si violenta a gratiilor, aripile iti sangereaza, rosu intins peste negru. Toata viata ta ai fost liber, ai facut tot ce ti-a stat in putere sa ajungi sus, cat mai sus. O viata de om te-ai ghidat dupa principiul lui Machiavelli si ti-ai repetat neincetat ca "scopul scuza mijloacele".
Si ce ai realizat? Nimic…
In final te-ai aruncat in abis, ti-ai inecat eul, ti-ai abandonat visele candva umane sub daramaturile a ceea ce ti-a fost, pana mai ieri, casa. Cutremurele ti-au zguduit existenta in momentul in care ai capatat puterea si ai strans-o la piept. Inima ti-ai disecat-o, lasand-o prada gandurilor bolnave care ti-au invadat mintea.
Si cine te va mai salva acum? Nimeni…
Ai ranit prea mult, ai bagat cutitele si le-ai rasucit in carne nevinovata. Ai lasat sa curga sange acolo unde trebuia sa tii mainile apasate pe rana si ai impuns cu acul vene firave, le-ai otravit, cand trebuia sa introduci serul vietii.
Si cine e de vina? Nimeni...? Aici gresesti. Aici de vina esti tu. De vina ti-e orgoliul si felul de a fi. Ti-ai pierdut principiile dupa care te-ai ghidat tot timpul asta si ai considerat puterea sfanta, acolo unde sfintii nu au ce cauta. Cum se va sfarsi cosmarul tau? Nimeni nu stie…
Pana atunci, continua sa simti durerea insuportabila. Pana atunci, traieste in lumea pe care tu singur ti-ai creat-o. Ti-ai dorit putere, acum o ai. Dar pe langa ea, nu mai ai nimic. Te-au abandonat toti, pentru ca i-ai ranit. Si nimeni nu a suportat acea durere inumana. Numai tu ai suportat-o.
Am uitat ca tu esti inuman, deci te vei descurca singur…