Te-ai gandit vreodata ca poti sa urci treptele intr-o secunda si sa ajungi in varf, sa privesti rezultatele propriei tale vieti si apoi, chiar in momentul in care savurezi la maxim tot ceea ce ai realizat, ego-ul tau sa te traga brusc?
Si te vezi trantit la pamant si nu stii de ce nu te mai poti ridica… Unora li se intampla zilnic, altora o data in viata, unii simt si traiesc decaderea din plin, altii raman inconstienti pana la ultima suflare.
Si ce poti face atunci? Nimic...
Prins in lanturi, urli si totusi nimeni nu te va auzi. Te loveste imaginea ta de om cazut prada neputintei, disperarii. Te zbati ca un corb prins si inchis in colivie. Si e atat de dureroasa fiecare lovitura repetata si violenta a gratiilor, aripile iti sangereaza, rosu intins peste negru. Toata viata ta ai fost liber, ai facut tot ce ti-a stat in putere sa ajungi sus, cat mai sus. O viata de om te-ai ghidat dupa principiul lui Machiavelli si ti-ai repetat neincetat ca "scopul scuza mijloacele".
Si ce ai realizat? Nimic…
In final te-ai aruncat in abis, ti-ai inecat eul, ti-ai abandonat visele candva umane sub daramaturile a ceea ce ti-a fost, pana mai ieri, casa. Cutremurele ti-au zguduit existenta in momentul in care ai capatat puterea si ai strans-o la piept. Inima ti-ai disecat-o, lasand-o prada gandurilor bolnave care ti-au invadat mintea.
Si cine te va mai salva acum? Nimeni…
Ai ranit prea mult, ai bagat cutitele si le-ai rasucit in carne nevinovata. Ai lasat sa curga sange acolo unde trebuia sa tii mainile apasate pe rana si ai impuns cu acul vene firave, le-ai otravit, cand trebuia sa introduci serul vietii.
Si cine e de vina? Nimeni...? Aici gresesti. Aici de vina esti tu. De vina ti-e orgoliul si felul de a fi. Ti-ai pierdut principiile dupa care te-ai ghidat tot timpul asta si ai considerat puterea sfanta, acolo unde sfintii nu au ce cauta. Cum se va sfarsi cosmarul tau? Nimeni nu stie…
Pana atunci, continua sa simti durerea insuportabila. Pana atunci, traieste in lumea pe care tu singur ti-ai creat-o. Ti-ai dorit putere, acum o ai. Dar pe langa ea, nu mai ai nimic. Te-au abandonat toti, pentru ca i-ai ranit. Si nimeni nu a suportat acea durere inumana. Numai tu ai suportat-o.
Am uitat ca tu esti inuman, deci te vei descurca singur…
No comments:
Post a Comment