Pentru a mia oara te vad pasind printre umbre, venind langa mine sa imi soptesti:
-Eu sunt!
Iar eu dau din umeri, si te intreb:
-Cine?
Pentru a mia oara te vad mergand in desert si iti zambesc, intrebandu-te:
-Unde?
Iar tu razi, si imi raspunzi:
-Cand?
Pentru a mia oara imi zici ca azi e ultima data. Azi e ultima data cand vreau sa te privesc, sa te simt, sa te aud. Azi vreau sa fiu eu! De acum vreau sa traiesc! Sa traiesc ca sa te strapung cu o privire, iar apoi sa te sparg in mii de bucatele! Sa te scap in apa, ca pe un glob de portelan, sa te dizolvi in morfina, sa te arunc si sa te inchid in trecut. Vreau sa torn peste tine lacrimi din ocean si sa te ingrop in ruine. Azi vreau sa uit.
Ma uit in urma si privesc cum in fiecare zi purtam, prin nopti si clipe inutile, dialoguri scurte, absurde, din care esti singurul care a scapat cu bine. De aceea azi nu te cunosc. Nu te cunosc pentru ca nu te-am cunoscut vreodata. Nu cunosc pe nimeni, si mi-am promis ca de astazi sa traiesc izolata, sa mor uitata de tine si de ei. Cu toate astea tu stai tot acolo si ma privesti plictisit. Am vrut sa te omor eu, apoi ei, apoi fiecare parte din noi, amandoi. Am vrut sa evadam pe-o sfoara, insa eu m-am legat... Tu ai fugit departe.
Am innebunit incercand sa imi explic cum de te-am ucis prin soapte. Si toate au fost azi... De azi nu mai vreau sa fiu a ta. Vreau doar sa fug. Nu mai pot sa ma ascund de ei, de noi, de tot. Vreau sa dispari, sa te dizolvi, sa nu fi existat. Nu atunci cand te strecurai langa cortul meu si ma priveai. Nu atunci cand imi ziceai "Tu esti!" si timpul se oprea. Sa nu te fi nascut atunci cand intrai in apa infinitului mister, apoi ziceai: "E maine!" Iar eu radeam.
Ma asezam in genunchi, imi scoteam scoicile din palme si te invitam sa urci cu mine in lumina cerului - era alba. Si totusi azi… Ei bine, astazi nu mai pot sa fug caci sunt legata in catuse de constiinta, de un juramant negat, de o lume pierduta… Astazi ma mai leaga o franghie! O franghie care s-a rupt, iar noi am cazut, lasand un glob de portelan sa arda-n aer, o minge a remuscarilor, incendiata de cuvinte si de clipe: un nimic.
Timpul incetineste, clopotele bat… Iar astazi, pentru a mia oara, tac. Tac pentru ca nu mai esti, iar globul s-a spart. Esti azi! Esti tot acolo, langa cort, in apa, in soare, in clipele ce in ganduri imi raman ca otrava dupa ploaie. Esti langa un sicriu.
Soarele apune, insa tu ramai tot azi! Tot azi, tot in ziua in care sunt la inmormantare, cu un trandafir cu spini pe piept: globul s-a spart peste mine.
No comments:
Post a Comment