Scrisoare catre un idol nemuritor

Poate ca daca nu te-as fi stiut, viata mea ar fi fost alta. Poate daca nu m-as fi ratacit fericita printre randurile sufletului tau, multe intelesuri ar fi ramas enigmatice. Fiecare cuvant ma duce in trecut... Langa tine vad Ripon Street, mi-ai prezentat fetele de la Globe Theatre, pe acel ciudat Frank din Madras, l-am cunoscut pe ilustrul Dasgupta cu accentul lui perfect englezesc, pe frumoasa lui sotie si pe iubita Maitreyi, cu care m-am indentificat de nenumarate ori in mii de trairi sufletesti. Poemele lui Rabindranath Tagore le recitam cu tine si cu ea, le traiam la unison si plangeam la fiecare zvacnire de tristete. Radiam atunci cand zambeai... Mi-ai sadit un cer de cunoastere in minte. Te vad acum, ca si atunci, concentrat asupra istoriei doctrinelor yoga si tantrism sau yoga populara. Ai fi vrut sa acaparezi toata cunoasterea Universului intr-o singura clipa, te concentrai pentru a nu pierde nicio secunda care te-ar fi adus mai aproape de adevar... O noapte intreaga ti-am citit foiletonul “Pe Oceanul Indian” si, ca si pe tine, acest titlu m-a facut sa zambesc. Plecandu-mi ochii, te-am zarit dejunand cu Tagore in acea “atmosfera de secta mistica in care traia Poetul”.
De dupa umerii tai am dat mana cu o intrega Indie, am locuit in Bhowanipore si am cinat copios la restaurantele din China Town din Calcutta, am cuprins cu ochii gandului Fatehpur-Sikhri din Delhi, m-am scaldat cu tine in Gange si am oferit petale de trandafiri zeitei Lakshmi. Traiam suferinta care te fereca si care spulbera toate visele iubirii. Eram lacrimile care-ti mangaiau obrazul ars de soare, si floarea vantului care ti le alina. Zburam printre plopi uriasi si salcami ca sa-ti sadesc margarete in cararile pasilor tai. Te-am intovarasit in drumul tau timid spre Rishikesh in Himalaya, paradisul sihastrilor si contemplativilor, unde ai descoperit raiul pe celalalt mal al Gangelui, la Svarga-sa Jiram. Am privit impreuna cursul nebunatic al fluviului printre stanci si jungla proaspata si luxurianta care se intindea pana aproape de mal si padure, asa cum serile aveai sa le contempli incercand sa te redescoperi. In calatoriile noastre am simtit intelegerea spiritualitatii indiene, traditiile filosofice ale Indiei.

Privirea mea te urmarea apoi in strada Melodiei, in mansarda intima a copilariei plina cu carti si dosare, de unde adesea priveam afara dintr-o fereastra rotunda, ca de vapor, cei doi plopi si casa somptuoasa, intotdeauna cu storurile trase, a ministrului Trandafir Djuvara, si, printre zambete, imbratisam bucuriile intoarcerii tale acasa.

In vizita la ”Cuvantul”, Nae Ionescu te astepta miscator si emotionat ca sa discutati despre filosofia indiana, soteriologie si estetica, citeati foiletoane din "Cuvantul" si asculta cu mult interes conferintele pe care le-ai inceput la radio, publicate in 1934 in volumul ”India”. Invitat la ”Fundatia Carol I”, cu o inspiratie desavarsita ai evocat ”noptile fierbinti ale Bengalului, arborii incarcati cu licurici din Chandernagore”, intalnirile si convorbirile cu poetul Rabindranath Tagore la Shanti Niketan.
In mansarda plina cu carti se ascund mii de amintiri si vise dulci, bucurii copilaresti umbrite de corigentele la limba germana, ierbarul cu insecte si notitele cu fel de fel de curiozitati, intalnirile cu colegii din liceu (Radu, Dinu, Marcu, Robert etc), apoi inchegarea corului in primul an al facultatii, pasiunea pentru Thea si iubirea Ricai, toate acestea si multe altele sunt ascunse in amintirea peretilor mansardei din strada Melodiei.
Cu tine am ras, cu tine am plans, langa tine m-am bucurat, prin tine am descoperit un nou Univers, datorita tie m-am regasit. Azi, o lume intreaga e mai bogata pentru ceea ce ai creat, o multime de inimi au suferit pe diferite limbi, atunci cand ai lasat-o in urma pe Maitreyi si o Indie intreaga, milioane de ochi au lacrimat in regretele pline de dor in care ai ratacit, iar eu, ca si altii, am fost fermecata de tine, de lumea in care ai fost, de timpul in care te-ai aflat, de cuvintele pe care le-ai purtat peste timp cu simplitate si inteligenta, cu joaca si munca, cu tristeti si cu bucurii. Toate au incantat, toate au un aer magic, toate respira Mircea Eliade...