"E foarte uşor să spui: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!" Dar aş vrea să-l ştiu pe acela care a priceput ceva când a încercat să se cunoască pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu există decât prin imaginaţie. Nu mă recunosc în multe gânduri şi nu pricep rostul multor sentimente."
Mi-as fi dorit sa fi fost un Benjamin Button. Mi-ar fi placut sa intineresc pe zi ce trece, caci sufar de sindromul Dorian Gray. In loc de "multi ani inainte!", sa mi se ureze "multi inapoi!", iar numarul lumanarilor de pe tort sa scada anual.
Mi-as fi dorit sa fi vorbit mai mult despre lucrurile pe care nimeni altcineva nu le cunostea. Sa nu fi fost imaginea melcului care, la cea mai neinsemnata miscare, se ascunde in cochilia lui. Sa nu fi dat satisfactie nimanui prin tacerea mea. Sa nu ma mai intreb zilnic "cum ar fi fost daca (...)?". Dar destul cu trecutul...
Mi-as dori sa vezi fara sa-ti arat eu. Sa vezi dincolo de machiaj, gesturi, vorbe, ganduri... Da, mi-as dori sa (ma) vezi. Tu nu stii, dar, dincolo de orizont, cea fara de nume asteapta un suras...
Imi doresc sa deschizi ochii.
Insa, inainte faci asta, asigura-te ca nu esti impins numai de curiozitate. Detest curiosii. Mai bine fa-ti curaj si spera ca lumea va fi asa cum ti-ai imaginat-o mereu. Viseaza. Stii bine ce inseamna singuratatea si deznadejdea si nu cred ca vrei sa te intorci acolo. Cauta. Intr-un final neasteptat, vei realiza ca acel chip sters si neclar care existase in mintea ta in toti acesti ani, s-a materializat din senin. Iubeste. Iubeste cu toata fiinta ta si nu-ti fie teama de inchipuite dezamagiri. Nu sunt aievea. Iti cer sa ai incredere in mine, cu toate ca nici eu nu stiu exact ce inseamna asta. Dar promit sa ma descurc. Promit sa incerc. Pentru tine. Pentru ca "if you never try, you'll never know just what you're worth". Si pentru ca nu pot intelege cine sunt fara ajutorul tau, si nici tu nu vei ajunge sa te cunosti fara raspunsul meu.
Cred ca totul se intampla cu un motiv. Nu murim maturi. Murim tineri, pentru ca numai atunci cand relizezi cat de pretioasa este viata poti sa iti lasi sufletul sa zburde, sa doreasca si sa-si implineasca tot ce maturitatea nu i-a permis. Si eu ma aflu in fata unui astfel de moment - ma pregatesc pentru un nou debut. Am mai trecut prin momentul asta, deja parca devine un sport (poate chiar de performanta). Deja ma simt in pantofii unui sportiv. Acum tot ce-mi ramane de facut este sa ma afirm, sa-mi demonstrez ca pot orice, sa transform energia potentiala in energie cinetica. Ma pregatesc sa sar din nou in bazin si sa ating performanta in ape familiare. Si, totusi, ce frumos e doar sa te pregatesti, sa te crezi in stare, sa-ti pastrezi potentialul intact si sa te lansezi, folosindu-l exact in momentul oportun... Sunt sigura ca stii senzatia.
Asa ca...ia-ma de mana si hai sa visam. :) Mai tarziu, poate fi prea tarziu.
No comments:
Post a Comment