Ma arde pe gat ultima tigara fumata si privirea ta. Ma las, stii ca ma las daca nu-ti place. Ma las de fumat, ma las si de scris, de auzit, de povestit, orice, mai putin de tine. Pentru numele lui Dumnezeu, acum imi e clar, imi e atat de clar, nu o sa vedem Parisul impreuna, nu o sa ne bem cafeaua de dimineata si nu vom citi ziarul. Nu o sa ne cunoastem, n-am sa te mai pot suna cand ploua, nu o sa mai tremur de nesomn in fiecare dimineata. O sa plec, o sa stai, nu o sa ne mai uitam unul in ochii celuilalt, vei ramane ceva ce am pierdut, cea mai lunga batalie, iar eu doar o nota de subsol. O sa-ti amintesti din ce in ce mai rar de mine, dar eu voi spera ca intr-o zi ii vei spune cuiva cum Coldplay te face sa te gandesti la cineva cunoscut candva, acum un an sau poate cinci sau poate acum o viata.
Cati ani vor fi trecut, nici nu ai curaj sa faci un calcul... N-am sa ma mai bucur cand ai sa-mi scrii, pentru ca nu o vei mai face. Habar nu ai cat de greu o sa fie. Acum stiu, am iubit, am sa mai iubesc, alte melodii si alte paltoane, alti blugi si alte priviri. Nu o sa avem copii impreuna, nu vor avea ochii mei si nici culoarea pielii tale, nu vor fi tu si nici eu si nici macar o combinatie de ADN-uri, nu-i vom imbraca asa cum vreau eu si nici nu-i vom educa asa cum iti doresti tu. N-am sa mai astept vara fiindca nu are sens fara tine, n-am sa mai merg in aceleasi locuri, n-am sa mai plang si am sa dorm linistita si o sa fie totul bine. Cel putin pentru unul din noi.
No comments:
Post a Comment