Probabil de la vreme...toate senzatiile astea...
Rasfoiesc albume, caiete de amintiri, citesc agende... Ma uit in urma. Si nu recunosc nimic. Parca mi-e dor si parca nu am jucat eu in nicio piesa scrisa acolo. Parca e altcineva in locul meu, n-am trait eu toate lucrurile acelea, doar mi s-a povestit. Nu sunt nici macar cea care eram acum doua luni, pana si ea mi se pare o straina.
Imi recitesc mesajele primite acum cateva luni de la "prieteni" si imi dau seama cat de visatoare si nebuna mi-am permis sa fiu si cum am dus lucrurile la extrem. Cuvinte mari, deceptii asemenea, planuri... Am indraznit si am gresit. Ma simt de parca un strain a facut toate acele lucruri. Parca nu sunt eu aceea si nu pentru ca m-as fi schimbat, ci pentru ca am trait o nebunie in care mi-am permis sa fiu altfel... Sunt tot eu, doar ca acum nu ma mai recunosc.
Ma tot intreb si tot nu inteleg cum putem, noi, sa fim asa. Nu cred in schimbari ale oamenilor, desi adesea am gresit incercand sa-i schimb. Nu cred nici macar in propriile schimbari.
Ma uit in trecut si vad doar straini. Ciudat. Ma contrazic. Iarta-ma, dar esti un strain acum pentru mine. N-am sa mai pot privi in ochii tai nici macar cum o faceam acum 2 luni, ce sa mai zic de acum un an... Nu intelegi nimic, nu? Nici eu. Nu m-am inteles niciodata. Ma intreb daca te-am iubit vreodata cu adevarat sau doar ai trecut prin viata mea pentru a-mi demonstra ca visez prea mult si ca nu ar trebui sa cred in anumite lucruri. Sau ca sa apreciez ceea ce oricum am langa mine si dau cu piciorul. Sau poate nici macar nu ai trecut prin viata mea, poate doar mi s-a parut, poate doar mi-am inchipuit. Am sa uit intr-o zi tot. Tot ce s-a intamplat in ultimele luni si-mi voi aduce aminte doar de cele frumoase ca sa pot zambi peste mult timp cand imi voi aduce aminte de tine in viata mea. Deocamdata, esti doar un strain. Si ma intreb inca o data daca m-ai cunoscut vreodata pe mine sau pe acea persoana la care privesc in trecut si pe care uneori n-o recunosc...
No comments:
Post a Comment